Cu topica freudiană intrăm în teritoriile psihice pe care Freud le-a formalizat și aprofundat în prima și a doua topică, teritorii definite ca fiind topos adică locurile în care au loc relații între aspecte antitetice, cum ar fi conștiința și inconștientul, între impulsurile care urmează principiul plăcerii și reprimarea acestuia.

icebergul lui Freud

Teme freudiene se referă la locuri psihice de Freud a teoretizat în Interpretarea viselor ca parte a experienței sale psihanalitice și poate fi considerat fundamentul conceptului de multiplicitate psihică.

Subiectele freudiene sugerează un fel de diviziune psihică, adică diferențe în exprimarea realității interioare a individului, realitate care se reflectă în vise și care este astfel introdusă de Freud:

"Marele Fechner, în lucrarea sa "Psihofizică", enunță, după câteva considerații asupra visului, ipoteza sa că scena visului este diferită de cea a vieții de reprezentare vigilentă. Nici o altă ipoteză, după el, nu ne permite să înțelegem caracteristicile particulare ale visului. Ideea care ni se oferă astfel este aceea a unei localitate psihică ." (Interpretarea viselor, p. 466).

Termenul Topica este o expresie folosită în filosofie și indică argumentarea diferitelor puncte de vedere sau teze care trebuie demonstrate; derivă din termenul latin topos". adică un loc, un spațiu, ceva circumscris, așa cum circumscrise sunt și tărâmurile psihice teoretizate de Freud cu prima și a doua temă.

Primul topic

Prima topică freudiană este prezentată de Freud în Interpretarea viselor, deși ea evoluează din concepte anterioare expuse în " Model de psihologie " din 1895 și în scrisorile lui Fliess (1 ianuarie 1896 și 6 decembrie 1896)

Iată cum prezintă Freud conceptul de " localitate psihică ":

"Să ne imaginăm deci aparatul psihic ca pe un instrument compozit, ale cărui părți componente vom da numele de instanțe sau, pentru mai multă claritate, de sisteme.

Ne vom imagina mai târziu că aceste sisteme au o orientare spațială constantă unele față de altele, aproximativ ca diferitele sisteme de lentile ale unui telescop, adică unul după altul." (Interpretarea viselor p. 466)

Cu prima topică Freud identifică variația proceselor psihice într-o direcție de la inaccesibil la accesibil la accesibil la conștiință, procese care sunt: Inconștient Preconștient Conștient.

Topici freudiene Inconștientul

Inconștientul din prima topică freudiană este un sistem în care funcționează pulsiuni și instincte care nu sunt înțelese de conștiință și cărora li se refuză accesul la sistemul conștient.

Impulsuri și instincte care rămân active și care caută accesul la conștiință și care sunt obstrucționate de aspecte de îndepărtare, adică de forțe opuse de cenzură. Astfel, conținuturile inconștiente nu se pot exprima decât în vise sau prin simptome și lapsusuri fizice.

Freud scrie pe această temă:

"Miezul inconștientului este constituit din reprezentări pulsionale care aspiră să își descarce investiția, deci din pulsiuni de dorință... În acest sistem nu există negație, nu există îndoială și nu există niveluri diferite de certitudine.

Toate acestea nu sunt introduse decât prin munca de cenzură.... Procesele inconștiente devin accesibile cunoașterii noastre doar în condițiile visului și ale nevrozei... În sine, procesele inconștiente sunt de necunoscut" (Metapsihologie, p. 70-71).

Este posibil să se compare caracterele inconștientului din prima topică cu cele ale lui Es din cea de-a doua topică.

Subiecte freudiene Preconștientul

Preconștiința înseamnă o stare inconștientă, dar ușor de reamintit de către conștiință.

Preconștientul este separat de inconștient printr-o cenzură care urmărește să împiedice pătrunderea în preconștient a conținuturilor inconștiente și este separat de conștient printr-un alt tip de cenzură selectivă, a cărei sarcină este de a scoate la iveală NUMAI conținuturile care nu deranjează conștiința. Preconștientului îi aparțin amintirile infantile și neactualizate care pot apărea.

Aceasta este definiția lui Freud:

"Definim Preconștientul ca fiind ultimul dintre sistemele inserate la extremitatea motorie pentru a indica faptul că procesele de excitație care au loc acolo pot ajunge la conștiință fără alte piedici dacă sunt respectate anumite condiții, cum ar fi un anumit nivel de intensitate, o anumită distribuție a funcției pe care o definim ca fiind atenția etc. Este în același timp și celsistem care deține cheile motilității voluntare." (The Interpretation of Dreams p. 470)

De fapt, preconștientul este legat nu numai de amintiri, ci și de funcțiile automate care sunt integrate ca și cunoștințe și rămân disponibile, dar inconștiente. De exemplu, mișcările necesare pentru a merge pe bicicletă, a conduce o mașină sau a schia sunt legate de preconștient. Mișcările care se execută fără a gândi, pentru că au fost învățate și rămân într-un fel de memorie internăscufundat, așa cum este preștientul.

Topici freudiene Conștiința

Conștientul, după cum indică însuși termenul, este legat de conștientizarea realității. Este o funcție la care orice ființă umană are acces prin simplul fapt că este sensibilă și are conștiință de sine. Este legată de Freud de instanța critică:

"Instanța critică este mai strâns legată de conștiință decât este instanța criticată... Ea stă ca un paravan între aceasta și conștiință. Am găsit, de asemenea, un anumit sprijin pentru identificarea instanței critice cu principiul care ne dirijează viața vigilentă și decide acțiunile noastre voluntare conștiente." (Interpretarea viselor p. 470)

Al doilea subiect de actualitate

Cea de-a doua topică freudiană constă în diviziunea psihică în ego, superego și id și a fost formalizată în 1923, în urma publicării tratatului " Ego-ul și id-ul "Urmează concepția anterioară a celor trei niveluri psihice: conștient, inconștient și preconștient, de care se deosebește prin faptul că localitățile psihice din primul topic capătă o mai mare definire și consistență, ca și cum ar fi aspecte autonome în cadrul personalității.

Topici freudiene Id-ul

Factorii ereditari, instinctele, impresiile, nevoile, pulsiunile care stau la baza principiului plăcerii și care își găsesc eliberarea prin evocări imediate ale obiectului libidinal (vise, fantezii diurne, reverii) se regăsesc în id.

Termenul Es este preluat de la G. Groddeck și exprimă ideea, dezvoltată de acesta, că:

"Ceea ce numim ego-ul nostru se comportă în viață într-o manieră esențialmente pasivă și suntem experimentați de forțe necunoscute și incontrolabile... Omul este experimentat de id." (The Book of the Id p. 14-15)

În primul sistem topic freudian, id-ul ajunge să coincidă cu inconștientul, dar în 'Eu și Id-ul " Freud subliniază că multe dintre mecanismele de apărare ale ego-ului sunt inconștiente, în consecință, id-ul se diferențiază prin faptul că se definește ca fiind:

"marele rezervor de libido și, mai general, de energie pulsională.....l'Id este un haos... este plin de energie, dar nu posedă nici o organizare, nu exprimă o voință unitară" (Ego și Id p. 258).

Reacțiile imediate și reflexele automate aparțin id-ului. Este un pol de energie fizică și psihică, parțial ereditară, parțial dobândită și aflată într-o tensiune dinamică constantă (sau conflict) cu ego-ul și superego-ul.

"Ne dăm seama că nu avem dreptul de a numi sistemul inconștient teritoriul psihic străin de ego, deoarece caracterul de inconștient nu este exclusiv al acestuia.

Ei bine, atunci nu vom mai folosi termenul de inconștient în sens sistematic, ci vom da ceea ce am desemnat până acum astfel, un nume mai bun, care să nu se mai preteze la neînțelegeri. În conformitate cu uzul lingvistic al lui Nietzsche și urmând o sugestie a lui Georg Groddeck, îl vom numi de acum înainte "Es".

Acest pronume impersonal (pronume de persoana a treia în limba germană) pare deosebit de potrivit pentru a exprima caracterul precipitat al acestei provincii psihice, caracterul ei străin de Ego. Supra-Ego Ego și Es sunt astfel cele trei domenii, teritorii, provincii, în care se împarte aparatul psihic al persoanei.

Astfel, ES poate fi văzut ca un recipient pentru impulsurile instinctuale conduse de principiul plăcerii care sunt în mare parte, dar nu în totalitate, inconștiente. Gândiți-vă, de exemplu, la instinctele de foame și sete care sunt conștiente, în timp ce impulsurile sexuale nu sunt întotdeauna.

Topici freudiene Super-Ego-ul

Supraegoul este considerat o funcție a eului care se manifestă în principal printr-un rol cenzurator și critic și printr-o observare permanentă a aspectelor eului față de care diferă. În mare parte inconștient, el este detectat ca parte a conflictului psihic privind o interdicție, neîmplinirea unei dorințe și conștientizarea simultană a acestei dorințe.

Ea poate coincide cu cenzura onirică și este definită de Freud însuși ca o "i deale ego-ului ".

În realitate, superego-ul conține în el atât un aspect pur atribuit cenzurii și interdicției, cât și un aspect de model sau ideal și poate coincide cu un fel de conștiință morală.

Formarea superegoului are loc ca fază finală a complexului Oedipian, când atât bărbații, cât și femeile, în moduri diferite, introiectează asupra lor interdicțiile parentale și proiecțiile de vinovăție, sublimându-le în "identificare cu figurile parentale.

Acesta este îmbogățit ulterior de influențele sociale și educaționale ale mediului de origine, astfel încât superegoul devine din ce în ce mai structurat și:

"... nu este construit pe modelul părinților, ci pe cel al superegoului lor, este umplut cu același conținut, devine vehiculul tradiției, al tuturor judecăților de valoare nepieritoare care au fost transmise din generație în generație pe această cale (Introducere în psihanaliză p. 179).

Topici freudiene Egoul

Eul este structura psihicului care se află într-o funcție de relație (și dependență) cu pulsiunile id-ului, cu exigențele superegoului și cu confruntarea cu realitatea. El apare ca o funcție de mediere, ca " rulment " între aspectele contradictorii prezente în individ, într-o tensiune dinamică mereu prezentă între ceea ce Freud însuși a definit:

"...pericolul care se profilează din partea lumii exterioare, libidoul, id-ul și rigoarea superego-ului (The ego and the id p. 517).

Ego-ul este legătura dintre diferitele procese psihice care au loc în individ și se supune principiului realității prin faptul că se ocupă de principiul plăcerii, de dorință și de reținerea acesteia atunci când nu există un obiect libidinal în care să le investească.

Identificăm eul ca parte a cenzurii onirice într-o funcție defensivă legată de dorința de a dormi și de nevoia ca somnul să continue. Mecanismul de apărare atribuibil eului se declanșează ca o consecință a ceea ce Freud numește " semnal de ajutor "reacție la pulsiunile amenințătoare ale id-ului și ale realității :

"Ego-ul se comportă exact ca doctorul într-un tratament analitic, întrucât, ținând cont de lumea reală, se oferă id-ului ca obiect libidinal și urmărește ca libidoul id-ului să se întoarcă asupra sa. El nu este doar ajutorul id-ului, ci și umilul servitor al id-ului care imploră dragostea stăpânului său (ca mai sus p. 517-18 )

Astfel, ne putem gândi la ego ca la un servitor asuprit de doi stăpâni, care dau ordine contradictorii: pe de o parte, superego-ul care cenzurează, iar pe de altă parte, id-ul care dorește.

Marzia Mazzavillani Drepturi de autor © Reproducerea textului interzisă

............................................................................................

Bibliografie:

• S. Freud Interpretarea viselor Gulliver 1996
• S. Freud Proiectarea unei psihologii în Opere Bollati Boringhieri To vol. II
• S. Freud Introducere în psihanaliză în Opere Bollati Boringhieri To vol. XI
• S. Freud Metapsihologie în Opere Bollati Boringhieri To vol. VIII
• S. Freud Ego-ul și Id-ul în Opere Bollati Boringhieri To vol. IX
• G. Groddek Cartea lui Es Adelphi 1966
• Laplanche și Pontalis Enciclopedia de psihanaliză Laterza 2005
• U. Galiberti Psihologie Garzanti Până în 1999

• Dacă doriți să beneficiați de consilierea mea privată, vă rugăm să vă conectați la Dream Directory
• Abonează-te gratuit la BULETINUL INFORMATIV al Ghidului alte 1400 de persoane au făcut-o deja ABONEAZĂ-TE ACUM

Înainte de a ne părăsi

Stimate cititorule, am încercat să fac subiectul simplu și ușor de înțeles și sper că ți-a trezit interesul și te-a determinat să aprofundezi. Îți mulțumesc dacă poți să-mi răspunzi la fel de bine cu un mic gest de curtoazie:

DISTRIBUIȚI ARTICOLUL și dați-i LIKE